mântuș

română

Etimologie

Din ucraineană мeнтус (mentus).

Pronunție

• AFI: /mɨn'tuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului mântuș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mântuș	mântuși
Articulat	mântușul	mântușii
Genitiv-Dativ	mântușului	mântușilor
Vocativ	mântușule	mântușilor

1. (iht.; reg.) mihalț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online