mânuitoare

română

Etimologie

Din mânuitor.

Pronunție

• AFI: /mɨ.nu.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului mânuitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mânuitoare	mânuitoare
Articulat	mânuitoarea	mânuitoarele
Genitiv-Dativ	mânuitoarei	mânuitoarelor
Vocativ	mânuitoareo	mânuitoarelor

1. persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva.
2. mașinistă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arnăuțimeo

Referințe

• DEX '98 via DEX online