mânzărar

română

Etimologie

Din mânzare + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /mɨn.zə'rar/

Substantiv

Declinarea substantivului mânzărar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mânzărar	mânzărari
Articulat	mânzărarul	mânzărarii
Genitiv-Dativ	mânzărarului	mânzărarilor
Vocativ	mânzărarule	mânzărarilor

1. (pop.) cioban care păzește mânzările.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului mânzărar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mânzărar	mânzărare
Articulat	mânzărarul	mânzărarele
Genitiv-Dativ	mânzărarului	mânzărarelor
Vocativ	mânzărarule	mânzărarelor

1. (reg.) loc sau despărțitură din strungă unde stau mânzările.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online