măcăit

română

Etimologie

Din a măcăi.

Pronunție

• AFI: /mə.kəˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului măcăit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măcăit	măcăituri
Articulat	măcăitul	măcăiturile
Genitiv-Dativ	măcăitului	măcăiturilor
Vocativ	măcăitule	măcăiturilor

1. faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raței; măcănit; măcăitură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cățăim

Referințe

• DEX '98 via DEX online