mălura

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din mălură.

Pronunție

  • AFI: /mə.lu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) mălura
Infinitiv a (se) mălura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mălureze
Participiu mălurat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre cereale) a se umple de mălură, a se înnegri din cauza mălurii, a se îmbolnăvi de mălură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe