mărăcinaș

română

Etimologie

Din mărăcine + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /mə.rə.ʧi'naʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului mărăcinaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărăcinaș	mărăcinași
Articulat	mărăcinașul	mărăcinașii
Genitiv-Dativ	mărăcinașului	mărăcinașilor
Vocativ	mărăcinașule	mărăcinașilor

1. (rar) diminutiv al lui mărăcine.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• scărmănai

Referințe

• DEX '98 via DEX online