mărșui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din marș + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /mər.ʃu'i/


Verb


Conjugarea verbului
mărșui
Infinitiv a mărșui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mărșuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mărșuiască
Participiu mărșuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a mărșălui.


Traduceri

Referințe