măre

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din neogreacă μῶρε (more) „prost, nebun”. Confer albaneză morë.

Puțin probabilă derivarea din latină mās („mascul”) (Philippide, II, 722); și mai puțin încă din latină amōrem (Șeineanu, Istoria filologiei, 345).

Pronunție


Interjecție

  1. (pop.) cuvânt care exprimă: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admirație etc.
  2. termen de adresare: Măi, bre.
  3. cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmație.


Traduceri

Anagrame

Referințe