măre

română

Variante

mări

Etimologie

Din neogreacă μῶρε (more) „prost, nebun”. Confer albaneză morë.

Puțin probabilă derivarea din latină mās („mascul”) (Philippide, II, 722); și mai puțin încă din latină amōrem (Șeineanu, Istoria filologiei, 345).

Pronunție

AFI: /'mə.re/

Interjecție

(pop.) cuvânt care exprimă: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admirație etc.
termen de adresare: Măi, bre.
cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmație.

Traduceri

Anagrame

Referințe

DEX '98 via DEX online