mărgeluță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din mărgea + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /mər.ʤe'lu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărgeluță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărgeluță mărgeluțe
Articulat mărgeluța mărgeluțele
Genitiv-Dativ mărgeluței mărgeluțelor
Vocativ mărgeluță mărgeluțelor
  1. mărgelușă.


Traduceri

Referințe