mărginuță

română

Etimologie

Din margine + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /mər.ʤi'nu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului mărginuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărginuță	mărginuțe
Articulat	mărginuța	mărginuțele
Genitiv-Dativ	mărginuței	mărginuțelor
Vocativ	mărginuță	mărginuțelor

1. diminutiv al lui margine; mărgioară.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online