măriuță

română

Etimologie

Din nume propriu Măriuța.

Pronunție

• AFI: /mə.ri'u.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului măriuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măriuță	măriuțe
Articulat	măriuța	măriuțele
Genitiv-Dativ	măriuței	măriuțelor
Vocativ	măriuță	măriuțelor

1. (entom.; reg.) buburuză.
2. numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• maturai
• măritau

Referințe

• DEX '98 via DEX online