mărmuri

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : marmuri

română

Etimologie

Din marmură.

Pronunție

  • AFI: /mər.muˈri/


Verb


Conjugarea verbului
mărmuri
Infinitiv a mărmuri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mărmuresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mărmurească
Participiu mărmurit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a lucra ceva în marmură.
  2. (v.intranz.) (fig.) (înv. și pop.) a înmărmuri, a încremeni (de frică, groază).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe