mărunțișar

română

Etimologie

Din mărunțiș + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /mə.run.ʦi'ʃar/

Substantiv

Declinarea substantivului mărunțișar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărunțișar	mărunțișari
Articulat	mărunțișarul	mărunțișarii
Genitiv-Dativ	mărunțișarului	mărunțișarilor
Vocativ	mărunțișarule	mărunțișarilor

1. (rar) negustor de mărunțișuri.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online