mătăuz
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /mə.təˈuz/
Substantiv
| Declinarea substantivului mătăuz | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mătăuz | mătăuze |
| Articulat | mătăuzul | mătăuzele |
| Genitiv-Dativ | mătăuzului | mătăuzelor |
| Vocativ | mătăuzule | mătăuzelor |
- mănunchi de busuioc, cu care preotul stropește cu agheasmă; sfeștoc, pămătuf.
- (reg.) bețigaș la capătul căruia se află un ghemotoc de cârpe sau de câlți și care are diverse întrebuințări.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online