mașteră

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din mașter.

Pronunție

  • AFI: /'maʃ.te.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mașteră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mașteră maștere
Articulat maștera mașterele
Genitiv-Dativ mașterei mașterelor
Vocativ maștero mașterelor
  1. (înv. și reg.) mamă vitregă; maștehă.


Traduceri

Anagrame

Referințe