maculatură
română
Etimologie
Din germană Makulatur, franceză maculature.
Pronunție
- AFI: /ma.ku.la'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului maculatură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | maculatură | invariabil |
| Articulat | maculatura | invariabil |
| Genitiv-Dativ | maculaturii | invariabil |
| Vocativ | maculatură | invariabil |
- hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice; (p.ext.) hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța.
- hârtie (de calitate inferioară) fabricată special pentru ambalaje.
- (fig.) scriere lipsită de valoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online