De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză magnétite.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
magnetită
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
magnetită
|
'
|
| Articulat
|
magnetita
|
'
|
| Genitiv-Dativ
|
magnetitei
|
'
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- oxid natural de fier cu proprietăți magnetice.
Cuvinte derivate
Traduceri
