magnetometru
română
Etimologie
Din franceză magnétometre.
Pronunție
- AFI: /mag.ne.to'me.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului magnetometru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | magnetometru | magnetometre |
| Articulat | magnetometrul | magnetometrele |
| Genitiv-Dativ | magnetometrului | magnetometrelor |
| Vocativ | ' | ' |
- aparat pentru măsurarea intensității câmpurilor magnetice.
Traduceri
Traduceri