magnetou
Etimologie
Din franceză magnéto.
Pronunție
- AFI: /mag.ne'tow/
Substantiv
| Declinarea substantivului magnetou | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | magnetou | magnetouri |
| Articulat | magnetoul | magnetourile |
| Genitiv-Dativ | magnetoului | magnetourilor |
| Vocativ | magnetoule | magnetourilor |
- mic generator electric cu inductoarele formate din magneți permanenți, care generează între electrozii bujiilor descărcări electrice pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere.