magnetou

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză magnéto.

Pronunție

  • AFI: /mag.ne'tow/


Substantiv


Declinarea substantivului
magnetou
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ magnetou magnetouri
Articulat magnetoul magnetourile
Genitiv-Dativ magnetoului magnetourilor
Vocativ magnetoule magnetourilor
  1. mic generator electric cu inductoarele formate din magneți permanenți, care generează între electrozii bujiilor descărcări electrice pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere.


Traduceri