magnico

română

Etimologie

Din franceză magnico.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului magnico
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	magnico	invariabil
Articulat	magnicoul	invariabil
Genitiv-Dativ	magnicoului	invariabil
Vocativ	magnicoule	invariabil

1. aliaj feromagnetic de fier, magneziu, nichel și cobalt.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gnomica

Referințe

• DEX '98 via DEX online