maistru

română

Din germană Meister.

Declinarea substantivului maistru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	maistru	maiștri
Articulat	maistrul	maiștrii
Genitiv-Dativ	maistrului	maiștrilor
Vocativ	maistrule	maiștrilor

muncitor calificat care îndrumează alți muncitori sau care conduce un sector de producție; meșter.
persoană care dă dovadă de pricepere, de iscusință într-un anumit gen de activitate.