malotea

română

Etimologie

Din turcă mallota.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului malotea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	malotea	malotele
Articulat	maloteaua	malotelele
Genitiv-Dativ	malotelei	malotelelor
Vocativ	malotea	malotelelor

1. haină (lungă până la pământ), de obicei căptușită cu blană (scumpă), având marginile din față tivite cu blană, uneori cu guler și manșete de blană, purtată, în trecut, de femei; un fel de scurteică purtată de țărani în zilele de sărbătoare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• matolea

Referințe

• DEX '98 via DEX online