manșetă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză manchette, germană Manschette.

Pronunție

  • AFI: /man'ʃe.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
manșetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ manșetă manșete
Articulat manșeta manșetele
Genitiv-Dativ manșetei manșetelor
Vocativ manșetă manșetelor
  1. partea de jos a mânecii unei cămăși (bărbătești) sau a unei bluze; bandă (detașabilă) aplicată ca garnitură la partea de jos a unei mâneci.
  2. partea de jos (răsfrântă) a pantalonilor.
  3. porțiune de la începutul unui ciorap tricotat, lucrată de obicei ca un elastic.
  4. garnitură de piele sau de cauciuc, în formă de inel sau de cilindru, care servește la etanșarea unor deschideri.
  5. text scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într-o publicație periodică, la începutul unui articol, care conține în rezumat o știre importantă din cuprinsul ziarului sau ideea principală, nota originală din cuprinsul articolului.
  6. text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; (p.ext.) spațiu rezervat acestor texte.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe