mantelă

română

Etimologie

Din italiană mantello. Confer rusă мантeл (mantel).

Pronunție

• AFI: /man'te.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului mantelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mantelă	mantele
Articulat	mantela	mantelele
Genitiv-Dativ	mantelei	mantelelor
Vocativ	mantelă	mantelelor

1. (înv.) haină lungă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie; mantilă.
2. mantie.

Cuvinte derivate

• manteluță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• lamenta

Referințe

• DEX '98 via DEX online