marșrută

română

Din rusă mar.

Declinarea substantivului marșrută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	marșrută	marșrute
Articulat	marșruta	marșrutele
Genitiv-Dativ	marșrutei	marșrutelor
Vocativ	'	'

linie a unei căi de comunicare (șosea, cale ferată, canal etc.) cu indicarea localităților.
metodă de deservire a mai multor mașini într-o ordine stabilită dinainte.