marcă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
marcă

română

Etimologie

Din neogreacă μαρκα (márka), franceză marque. Confer germană Marke.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
marcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marcă mărci
Articulat marca mărcile
Dativ-Genitiv mărcii mărcilor
Vocativ marcă mărcilor
  1. semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște etc.
  2. tip, model, inscripție (care indică sursa) de fabricație.
    Marcă de automobil.
  3. (înv.) stemă; blazon, emblemă.
  4. fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite.
  5. piatră sau bucată de șină vopsită în alb, așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire.
  6. (fig.) semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică; particularitate.

Locuțiuni


Traduceri

Etimologie

Din germană Mark.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
marcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marcă mărci
Articulat marca mărcile
Dativ-Genitiv mărcii mărcilor
Vocativ marcă mărcilor
  1. unitate monetară principală în unele țări europene.


Traduceri

Etimologie

Din germană Mark.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
marcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marcă mărci
Articulat marca mărcile
Dativ-Genitiv mărcii mărcilor
Vocativ marcă mărcilor
  1. nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară.
  2. obște sătească din Europa apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată.


Traduceri

Etimologie

Din germană Marke.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
marcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marcă mărci
Articulat marca mărcile
Dativ-Genitiv mărcii mărcilor
Vocativ marcă mărcilor
  1. (adesea determinat prin „poștală”) mic imprimat emis de stat și care, aplicat sau tipărit pe scrisori, pe unele colete etc., servește drept plată anticipată a transportului poștal.


Traduceri

Anagrame

Referințe