margaretă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din germană Margarete.

Pronunție

  • AFI: /mar.ga're.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
margaretă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ margaretă margarete
Articulat margareta margaretele
Dativ-Genitiv margaretei margaretelor
Vocativ ' '
  1. plantă erbacee decorativă cu flori mici, albe sau roșii.


Traduceri