matisire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză matir.

Pronunție

  • AFI: /ma.ti'si.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
matisire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ matisire matisiri
Articulat matisirea matisirile
Genitiv-Dativ matisirii matisirilor
Vocativ matisire matisirilor
  1. împreunare a două capete de frânghie sau a două cabluri prin împletirea șuvițelor din care sunt alcătuite.


Traduceri

Anagrame

Referințe