maxilar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină maxillaris, franceză maxillaire.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
maxilar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ maxilar maxilare
Articulat maxilarul maxilarele
Genitiv-Dativ maxilarului maxilarelor
Vocativ maxilarule maxilarelor
  1. fiecare din cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
maxilar
Singular Plural
Masculin maxilar maxilari
Feminin maxilară maxilare
Neutru maxilar maxilare
  1. care aparține fălcii, care este în legătură cu falca.


Traduceri

Referințe