Sari la conținut

meșteșugi

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din meșteșug.

Pronunție

  • AFI: /meʃ.te.ʃu'ʤi/


Verb


Conjugarea verbului
meșteșugi
Infinitiv a meșteșugi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
meșteșugesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să meșteșugească
Participiu meșteșugit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (fam.) a efectua, a face un lucru (cu talent, cu pricepere).
  2. (v.tranz. și intranz.) a unelti, a urzi, a plănui (împotriva cuiva).
  3. (v.tranz.) (rar) a falsifica.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe