meșter

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară mester.

Pronunție

  • AFI: /'meʃ.ter/


Substantiv


Declinarea substantivului
meșter
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ meșter meșteri
Articulat meșterul meșterii
Genitiv-Dativ meșterului meșterilor
Vocativ meșterule meșterilor
  1. persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru.
  2. proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi).
  3. (rar) nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc.
  4. om talentat, priceput, îndemânatic, abil; persoană care posedă multe cunoștințe.
  5. (astăzi rar) persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Meșter-strică (și drege de frică), = se spune despre un meseriaș prost sau despre un om neîndemânatic


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
meșter
Singular Plural
Masculin meșter meșteri
Feminin meșteră meștere
Neutru meșter meștere
  1. talentat, priceput, îndemânatic, abil; care posedă multe cunoștințe.


Traduceri

Referințe