meșteraș

română

Etimologie

Din meșter + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /meʃ.te'raʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului meșteraș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	meșteraș	meșterași
Articulat	meșterașul	meșterașii
Genitiv-Dativ	meșterașului	meșterașilor
Vocativ	meșterașule	meșterașilor

1. (rar) diminutiv al lui meșter.
2. (rar; depr.) om abil, șmecher.
3. artist lipsit de talent, de valoare, neînsemnat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online