meșteraș

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din meșter + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /meʃ.te'raʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
meșteraș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ meșteraș meșterași
Articulat meșterașul meșterașii
Genitiv-Dativ meșterașului meșterașilor
Vocativ meșterașule meșterașilor
  1. (rar) diminutiv al lui meșter.
  2. (rar; depr.) om abil, șmecher.
  3. artist lipsit de talent, de valoare, neînsemnat.


Traduceri

Referințe