meșteriță

română

Etimologie

Din meșter + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /meʃ.te'ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului meșteriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	meșteriță	meșterițe
Articulat	meșterița	meșterițele
Genitiv-Dativ	meșteriței	meșterițelor
Vocativ	meșteriță	meșterițelor

1. (pop.) femeie sau, (p.gener.), ființă talentată, pricepută, îndemânatică.
2. (pop.; adesea adjectival) femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji.
3. (rar) femeie care practică o meserie.
4. soția unui meșter.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online