meșteriță
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /meʃ.te'ri.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului meșteriță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | meșteriță | meșterițe |
Articulat | meșterița | meșterițele |
Genitiv-Dativ | meșteriței | meșterițelor |
Vocativ | meșteriță | meșterițelor |
- (pop.) femeie sau, (p.gener.), ființă talentată, pricepută, îndemânatică.
- (pop.; adesea adjectival) femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji.
- (rar) femeie care practică o meserie.
- soția unui meșter.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online