meneur

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în secolul al XIII-lea; inevitabil din franceză veche meneor (1135). Echivalent cu verbul mener („a mâna, a conduce, a duce”) + -eur.

Pronunție

  • AFI: /mə.nœʁ/


Substantiv

meneur m., meneurs pl.

  1. conducător, lider
  2. ghid, conducător
    Il est le meneur infatigable de toutes les fêtes, de toutes les réjouissances.
  3. (spec.) instigator, agitator, provocator
  4. (la baschetbal) conducător (de joc)

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe