meni

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) mĕniti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
meni
Infinitiv a meni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
menesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să menească
Participiu menit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a hotărî de mai înainte; a decide, a dispune; a destina, a sorti.
  2. (v.tranz. și intranz.) a exprima o dorință în favoarea cuiva; a ura.
  3. (v.tranz.) (în credințe și superstiții) a predestina, a ursi.
  4. (v.tranz.) (înv.) a prevesti, a prezice (ceva rău).
  5. (v.tranz.) (în superstiții) a aranja bobii, cărțile etc. într-un anumit fel și a descânta pentru ghicit.
  6. (v.tranz.) a descânta, a vrăji.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (intranz.) A meni a bine (sau a rău) = a prezice lucruri favorabile (sau nefavorabile)


Traduceri

Referințe