meni
română
Etimologie
Din slavă (veche) mĕniti.
Pronunție
- AFI: /me'ni/
Verb
| Conjugarea verbului meni | |
| Infinitiv | a meni |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
menesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să menească |
| Participiu | menit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a hotărî de mai înainte; a decide, a dispune; a destina, a sorti.
- (v.tranz. și intranz.) a exprima o dorință în favoarea cuiva; a ura.
- (v.tranz.) (în credințe și superstiții) a predestina, a ursi.
- (v.tranz.) (înv.) a prevesti, a prezice (ceva rău).
- (v.tranz.) (în superstiții) a aranja bobii, cărțile etc. într-un anumit fel și a descânta pentru ghicit.
- (v.tranz.) a descânta, a vrăji.
Cuvinte derivate
Expresii
- (intranz.) A meni a bine (sau a rău) = a prezice lucruri favorabile (sau nefavorabile)
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online