menou

română

Etimologie

Din franceză meneau.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului menou
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	menou	menouri
Articulat	menoul	menourile
Genitiv-Dativ	menoului	menourilor
Vocativ	menoule	menourilor

1. element de construcție din piatră, din lemn sau din metal, folosit în trecut mai ales în arhitectura gotică, care servește la împărțirea unei uși sau a unei ferestre în mai multe părți.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online