meremet

română

Etimologie

Din turcă meremet, neogreacă μερεμετι (mereméti).

Pronunție

• AFI: /me.re'met/

Substantiv

Declinarea substantivului meremet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	meremet	meremeturi
Articulat	meremetul	meremeturile
Genitiv-Dativ	meremetului	meremeturilor
Vocativ	meremetule	meremeturilor

1. (înv. și reg.) lucrare de reparație sau de întreținere.
2. (fam.) aranjare, dichisire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online