meremet
română
Etimologie
Din turcă meremet, neogreacă μερεμετι (mereméti).
Pronunție
- AFI: /me.re'met/
Substantiv
| Declinarea substantivului meremet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | meremet | meremeturi |
| Articulat | meremetul | meremeturile |
| Genitiv-Dativ | meremetului | meremeturilor |
| Vocativ | meremetule | meremeturilor |
- (înv. și reg.) lucrare de reparație sau de întreținere.
- (fam.) aranjare, dichisire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online