meremet

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă meremet, neogreacă μερεμετι (mereméti).

Pronunție

  • AFI: /me.re'met/


Substantiv


Declinarea substantivului
meremet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ meremet meremeturi
Articulat meremetul meremeturile
Genitiv-Dativ meremetului meremeturilor
Vocativ meremetule meremeturilor
  1. (înv. și reg.) lucrare de reparație sau de întreținere.
  2. (fam.) aranjare, dichisire.


Traduceri

Referințe