mestecău

Vezi și : mestecau

română

Etimologie

Din a mesteca + sufixul -ău.

Pronunție

• AFI: /mes.teˈkəw/

Substantiv

Declinarea substantivului mestecău
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mestecău	mestecaie
Articulat	mestecăul	mestecaiele
Genitiv-Dativ	mestecăului	mestecaielor
Vocativ	mestecăule	mestecaielor

1. (reg.) făcăleț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online