miarță

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /'mjar.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului miarță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miarță	mierțe
Articulat	miarța	mierțele
Genitiv-Dativ	mierței	mierțelor
Vocativ	miarță	mierțelor

1. (pop.) ființă pipernicită; stârpitură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arămit
• arimat
• armați
• mariat
• mărita
• mârâit
• ramați

Referințe

• DEX '98 via DEX online