miauen

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din miau.

Pronunție

• AFI: /mi'aʊ̯ən/

Verb

Conjugarea verbului miauen
Infinitiv	miauen
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg.	miaust miaut
Indicativ imperfect	miaute
Participiu perfect	miaut
Verb auxiliar	haben

1. a mieuna, a face miau, a miorlăi

   Der kleine Kater miaute leise.

Sinonime

• maunzen

Antonime

• fauchen, schnurren

Vezi și

• Katze

Referințe

• DWDS
• Wiktionary
• Wiktionary