miauen

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din miau.

Pronunție

  • AFI: /mi'aʊ̯ən/


Verb


Conjugarea verbului
miauen
Infinitiv miauen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
miaust
miaut
Indicativ imperfect miaute
Participiu perfect miaut
Verb auxiliar haben
  1. a mieuna, a face miau, a miorlăi
    Der kleine Kater miaute leise.

Sinonime

Antonime

Vezi și

Referințe