miez
Etimologie
Din latină medius.
Pronunție
- AFI: /mjez/
Substantiv
| Declinarea substantivului miez | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | miez | miezuri |
| Articulat | miezul | miezurile |
| Genitiv-Dativ | miezului | miezurilor |
| Vocativ | miezule | miezurilor |
- parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc., inimă.
- partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spațiu etc. interior; (spec.) partea din interior, comestibilă, a unei nuci.
- (tehn.) parte a unei forme de turnătorie, așezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obțin goluri sau scobituri într-o piesă turnată.
- piesă de fier masiv, de oțel sau formată din lame de oțel decupate, care se introduce în interiorul unor aparate electrice.
- (fig.), Partea esențială, fondul unei probleme; semnificație, tâlc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) Cu miez = cu tâlc, substanțial.
Expresii
- A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online