miezuitor

română

Etimologie

Din miez + sufixul -uitor.

Pronunție

• AFI: /mje.zu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului miezuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miezuitor	miezuitori
Articulat	miezuitorul	miezuitorii
Genitiv-Dativ	miezuitorului	miezuitorilor
Vocativ	miezuitorule	miezuitorilor

1. muncitor într-o turnătorie care pregătește miezul tiparelor în care se toarnă metalul topit.

Cuvinte derivate

• miezuitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online