miezuitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din miez + sufixul -uitor.

Pronunție

  • AFI: /mje.zu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
miezuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miezuitor miezuitori
Articulat miezuitorul miezuitorii
Genitiv-Dativ miezuitorului miezuitorilor
Vocativ miezuitorule miezuitorilor
  1. muncitor într-o turnătorie care pregătește miezul tiparelor în care se toarnă metalul topit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe