miluță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din milă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /mi'lu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
miluță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miluță miluțe
Articulat miluța miluțele
Dativ-Genitiv miluței miluțelor
Vocativ miluță miluțelor
  1. (pop.) diminutiv al lui milă.


Traduceri

Anagrame

Referințe