miluță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din milă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /mi'lu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
miluță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miluță miluțe
Articulat miluța miluțele
Genitiv-Dativ miluței miluțelor
Vocativ miluță miluțelor
  1. (pop.) diminutiv al lui milă.


Traduceri

Anagrame

Referințe