miluță

română

Etimologie

Din milă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /mi'lu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului miluță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miluță	miluțe
Articulat	miluța	miluțele
Genitiv-Dativ	miluței	miluțelor
Vocativ	miluță	miluțelor

1. (pop.) diminutiv al lui milă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mulați
• mutila

Referințe

• DEX '98 via DEX online