mimică

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din mimic.

Pronunție

  • AFI: /mi'mi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mimică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mimică mimici
Articulat mimica mimicile
Genitiv-Dativ mimicii mimicilor
Vocativ mimică mimicilor
  1. arta de a exprima pe scenă, prin mișcările feței (și prin gesturi), sentimente și idei.
  2. ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feței, mină.


Traduceri

Referințe