mimică
Etimologie
Din mimic.
Pronunție
- AFI: /mi'mi.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mimică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mimică | mimici |
| Articulat | mimica | mimicile |
| Genitiv-Dativ | mimicii | mimicilor |
| Vocativ | mimică | mimicilor |
- arta de a exprima pe scenă, prin mișcările feței (și prin gesturi), sentimente și idei.
- ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feței, mină.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online