minunăție

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din minunat + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /mi.nu.nə'ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
minunăție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ minunăție minunății
Articulat minunăția minunățiile
Dativ-Genitiv minunăției minunățiilor
Vocativ minunăție minunățiilor
  1. minune.
  2. minune.


Traduceri

Referințe