miruire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a mirui.

Pronunție

  • AFI: /mi.ru'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
miruire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miruire miruiri
Articulat miruirea miruirile
Genitiv-Dativ miruirii miruirilor
Vocativ miruire miruirilor
  1. acțiunea de a mirui și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe