mituitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din mituitor.

Pronunție

  • AFI: /mi.tu.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mituitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mituitoare mituitoare
Articulat mituitoarea mituitoarele
Genitiv-Dativ mituitoarei mituitoarelor
Vocativ mituitoareo mituitoarelor
  1. persoană care mituiește.


Traduceri

Referințe