monocromie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză monochromie.

Pronunție

  • AFI: /mo.no.kro'mi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
monocromie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ monocromie monocromii
Articulat monocromia monocromiile
Genitiv-Dativ monocromiei monocromiilor
Vocativ ' '
  1. procedeu pictural de folosire a unei singure culori la executarea unei lucrări.


Traduceri