monoverb
română
Etimologie
Din italiană monoverbo.
Pronunție
- AFI: /mo.no'verb/
Substantiv
| Declinarea substantivului monoverb | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monoverb | monoverbe |
| Articulat | monoverbul | monoverbele |
| Genitiv-Dativ | monoverbului | monoverbelor |
| Vocativ | ' | ' |
- joc distractiv constând în reprezentarea unui cuvânt prin litere combinate sau prin figuri, sensul acestuia reieșind din poziția elementelor componente.
Traduceri
Traduceri