mons

Vezi și : Mons, MONs, MONS, Mons., 'mons, môns, Môns, möns

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina”și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare în alte limbi

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-italică *monts < protoindo-europeană *món-tis, din rădăcina *men- („a se remarca, a se ridica deasupra”).

Pronunție

(Latină clasică) AFI: /ˈmõːs/
(Latină ecleziastică) AFI: /ˈmɔns/

Substantiv

Declinarea substantivului mōns
m.	Singular	Plural
Nominativ	mōns	montēs
Genitiv	montis	montium
Dativ	montī	montibus
Acuzativ	montem	montēs
Ablativ	monte	montibus
Vocativ	mōns	montēs

(geogr.) munte
(geogr.) deal, colină
(meton.) grămadă (de), morman (de)
(meton., poetic) piatră
(meton., poetic, în latină târzie) fiare de munte
(meton., p.ext.) (despre ceea ce se obține din munți) marmură

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Mōns Casīnus

Descendenți

descendenți

aromână: munti, munte
asturiană: monte
corsicană: monte
istroromână: munte
catalană: munt
dalmată: muant
franceză: mont
friulană: mont
galiciană: monte
istriotă: monto

italiană: monte
ladină: mont
meglenoromână: munti
occitană: mont
portugheză: monte
română: munte
sardă: monte
siciliană: munti
spaniolă: monte
venețiană: mónte

Expresii

Referințe

Wiktionary